Pe măsură ce anii trec uităm de aceste bucurii, uitam acele momente în care abia așteptăm să plece vecinul de acasă ca să ne putem sui în pomul lui cu cireșe, pentru că ale lui erau mereu mai gustoase decât cele din pomul nostru. Când abia așteptăm să treacă ploaia ca să putem ieși în curte să desenam pe pietre cu creta. Uităm să ne bucurăm atunci când primim o bomboana . Nu mai trăim cu atâta pasiune unele vise, cuvinte dulci dar în mod special nu ne mai cerem scuze având impresia că ne face să părem slabi în fața altora, crește acel ego în noi pe care copii nu-l au.

Ne afundam în problemele de zi cu zi, care tot apar încât uitam și să zâmbim sincer înapoi atunci când cineva ne zâmbește din simplă simpatie.

Tărâmul magic începe a se sfârâi atunci când aceste lucruri invitate de mic copil încep a dispărea ușor ușor pe parcursul anilor iar noi nu mai zâmbim necunoscutului pe care îl întâlnim pe stradă.